In balanta

“Daca poti sa explici de ce iubesti, atunci aceea nu este iubire.”
Adela – Garabet Ibraileanu

In nici un caz Ibraileanu (sau personajul care a spus asta) nu e detinatorul adevarului absolut. Cu toate astea recunosc ca pentru un tip ca mine, care are nevoie tot timpul de explicatii pentru a se simti in siguranta, o astfel de fraza ii da de gandit. Daca ar fi adevarata, atunci m-as afla intr-o situatie greu de descris: nu pot iubi fara sa-mi pot explica; daca imi explic atunci inseamna ca nu iubesc.
De fapt alt aspect al acestor cuvinte m-a provocat.Deci daca imi pot explica de ce iubesc atunci nu iubesc cu adevarat.Presupunand ca acelasi principiu e valabil si daca am vorbi despre ura, in ce categorie ar trebui sa plasez o persoana despre care cred urmatoarele lucruri:
- consider ca o iubesc si am suficiente argumente pentru a-mi explica de ce simt asa si nu altfel
- sunt chestii pe care le urasc la ea, insa stiind ca nimeni nu e perfect, reusesc sa imi potolesc spiritul critic, desi nu sunt convins ca in timp aceste reprimari nu vor avea efectul unui vulcan
Cum sa pun in balanta un om, astfel incat sa-mi dau seama ce simt cu adevarat pentru el? N-as vrea sa traiesc cu falsa impresie ca iubesc pe cineva cand de fapt este vorba despre cu totul altceva, cum ar fi de exemplu o dorinta interioara de a fi cu o femeie dintr-o familie mai buna, sau cu un job mai banos etc.
Poate ca nu e cazul sa-mi pun astfel de intrebari cand termometrul arata 40 de grade.O sa revin cu un text mai cu noima cand n-o sa-mi mai fiarba mintea.