Ma expun destul de mult prin ce fac acum.Nu sunt obsedat dar…
Ne-am intalnit ieri.Am mancat in acelasi loc.Mi-a zambit asa frumos.Am fost implinit.Nu am vrut sa ii aud vocea.Ne-am vorbit din priviri.O iubesc.O urasc.Poate mai mult o iubesc.Ma gandesc ca pana la urma e bine ca vietile noastre s-au intersectat.Altfel acum as fi fost gol.Mi-e dor de jocurile noastre.De cum radea de semnele de pe maini pe care le am din copilarie.De mesajele pe care ni le trimiteam.Nu ma plictiseam niciodata de ea.Fiecare zi era ca o sarbatoare.In zilele in care nu ne vorbeam simteam ca raman fara aer.Din sutele de mesaje putem rezuma totul la asta.Toate ii apartin.
“mi-e dor de atentia pe care mi-o acorzi..si de felul in care ma faci sa tresar fara ca macar sa ai idee”
“afara ploua dar la noi e cald si bine”
“…si de fiecare data cand te exasperez…e fara intentie.e scris in stele.”
“da-mi mie supararea ta ca nu suport sa te stiu asa.asta seara eu veghez.somn linistit.”
“stiu ca dormi…dar e mai important sa te pup din suflet si sa adormi la loc, ca un copil cuminte.”
“a trecut deja o ora.nu te vad.nu te simt.unde naiba esti? iar te astept toata noaptea?”
“pe unde umbli cand eu nu pot sa dorm?scuza-ma pentru ce ti-am scris.nu esti un om oribil.”
“vino inapoi,te rog.sunt foarte,foarte trista…te rog”
M-am intors.A doua zi s-a dus cu el iar eu am ramas al nimanui.
