Respiratie artificiala

Ma expun destul de mult prin ce fac acum.Nu sunt obsedat dar…
Ne-am intalnit ieri.Am mancat in acelasi loc.Mi-a zambit asa frumos.Am fost implinit.Nu am vrut sa ii aud vocea.Ne-am vorbit din priviri.O iubesc.O urasc.Poate mai mult o iubesc.Ma gandesc ca pana la urma e bine ca vietile noastre s-au intersectat.Altfel acum as fi fost gol.Mi-e dor de jocurile noastre.De cum radea de semnele de pe maini pe care le am din copilarie.De mesajele pe care ni le trimiteam.Nu ma plictiseam niciodata de ea.Fiecare zi era ca o sarbatoare.In zilele in care nu ne vorbeam simteam ca raman fara aer.Din sutele de mesaje putem rezuma totul la asta.Toate ii apartin.
“mi-e dor de atentia pe care mi-o acorzi..si de felul in care ma faci sa tresar fara ca macar sa ai idee”
“afara ploua dar la noi e cald si bine”
“…si de fiecare data cand te exasperez…e fara intentie.e scris in stele.”
“da-mi mie supararea ta ca nu suport sa te stiu asa.asta seara eu veghez.somn linistit.”
“stiu ca dormi…dar e mai important sa te pup din suflet si sa adormi la loc, ca un copil cuminte.”
“a trecut deja o ora.nu te vad.nu te simt.unde naiba esti? iar te astept toata noaptea?”
“pe unde umbli cand eu nu pot sa dorm?scuza-ma pentru ce ti-am scris.nu esti un om oribil.”
“vino inapoi,te rog.sunt foarte,foarte trista…te rog”
M-am intors.A doua zi s-a dus cu el iar eu am ramas al nimanui.

Omul fara vise

Am ramas surprins sa aflu acum cateva zile ca o buna prietena nu viseaza cand doarme.Discutia a pornit de la un film de groaza pe care il vizionasem impreuna.Se bucura ca nu va fi chinuita in somn de scenele oribile pe care tocmai le vizionasem.Am fost uimit ca desi ne stiam de atata vreme inca nu cunosteam acest detaliu despre ea,dar mai mult,am fost uimit de spusele ei pentru ca nu concepeam ca asa ceva ar fi posibil.Imi inchipuiam ca toata lumea viseaza noaptea si ca orice om paseste intr-o alta dimensiune atunci cand inchide ochii si doarme.Cam asa as defini eu visele: o a patra dimensiune,in care putem fi noi sau putem sa fim orice altceva.Sau putem chiar sa nu fim deloc.O invidiez pe buna mea prietena.
Am fost copil si mi-aduc aminte ca visam frumos tot timpul.Ce motive ar fi fost sa nu fie asa?Toata ziua ma jucam si nu aveam timp sa vad lucrurile urate din viata mea.Oricum as fi fost prea naiv sa le inteleg.Au venit primii ani ai adolescentei.Momentele tulburi,fuga de acasa. Sangele,lacrimile, speranta. Incepusem sa iau contactul cu adevarata fata a lumii si deveneam din ce in ce mai speriat.Pricepeam multe si raul era prezent in viata mea.Cu toate astea intotdeauna speram la o lume mai frumoasa.Erau ganduri curate ale unui tanar in care samanta satanica inca nu incoltise.Noaptea ma visam in tot felul de roluri fericite si dimineata ma trezeam zambind.Imi dadea entuziasmul de a mai incepe o zi de chin.
Am ajuns in prezent.Ma asez seara in pat cu groaza.Am niste momente  greu de descris.Ma trezesc de zece ori pe noapte,transpirat,cu inima turata la maxim.Trebuie sa ies la aer si sa duc munca de convingere cu propria persoana ca nimic nu e adevarat si ca totul e doar o iluzie.Si asa ma linistesc de fiecare data insa orice as face nu pot scapa definitiv de ele.Ma urmaresc pe timpul zilei ca niste demoni,imi distrag atentia de la activitate,imi sufla nebunie in urechi.Sunt un om rau,am obsesii,ganduri diabolice ascunse si iti arat cel mai credibil zambet pe care l-ai vazut in viata ta chiar inainte de a te injunghia pe la spate.Speranta si puritatea de altadata s-au transformat in manie si carbuni.Am iubit si inca mai iubesc.Cu toata fiinta.M-a ranit si nu pot trece peste asta.In loc sa cer ajutorul si sa incerc macar sa las totul in urma si sa o iau de la capat,prefer sa-mi canalizez sufletul si mintea in mizerii.Nici nu ma mir de ce ma chinui asa noaptea.Mai nou am inceput sa-i chinui pe altii.
Deci ma intreb: de ce prietena mea a avut norocul asta si eu nu-l pot avea? Nu mai vreau cosmaruri.E clar de ce.Nu vreau nici vise frumoase.Am ajuns la stadiul in care nu ma mai incanta cu nimic: mi-ar fi la fel de greu sa trec peste dezamagirea din fiecare dimineata cand voi realiza ca toate acele momente frumoase nu au existat de fapt.Asa ca mi se pare normal sa-mi doresc sa nu visez noaptea.Chiar as avea dreptul asta.
Vreau sa fiu omul fara vise.Sa raman doar cu visurile.Putine dar incarcate de tot ceea ce ma reprezinta.

Daca voi reusi vreodata sa strivesc samanta raului,o sa fiu un erou.Ar fi simplu daca mi-as avea Regina alaturi.Exact ca la sah.Dar ce-i simplu pe lumea asta?!