Dupa o perioada mai buna si o noapte cum n-am mai avut de mult,propria nebunie m-a lovit din nou.Nu stiu de ce trec atat de repede de la bucurie la depresie.Ma face sa cred ca bucuria nu e bucurie ci doar o masca pe care mi-o pun,care nu ma prinde insa imi satisface un capriciu.Azi m-am simtit ca o bucata de scandura neslefuita: uscat pe dinauntru, plin de aschii, de culoarea aia galbena bolnavicioasa.Cand mi-aduceam aminte ca pentru mine ea nu mai exista, imi placea sa cred ca salvarea mea ma urmareste in orice moment.Cand ies din bloc ma pandeste din curtea bisericii de peste strada,cand sunt in supermarket ma spioneaza printre rafturi si intotdeauna vegheaza.Ea e perfecta si Dumnezeu a creat-o doar pentru mine.Deocamdata nu sunt gata,ma zbat in aceleasi greseli,in mocirla neimplinirii insa ea are rabdare si nu va renunta niciodata sa ma astepte.Si ea ma doreste la fel de mult insa rezista mult mai bine.Nu se plange si nici nu dramatizeaza.Asteapta doar frumosul moment.Poate vor mai trece ani,poate va fi maine.Mai sigur vor trece ani.Astazi nici iluzia asta nu a mai functionat.Mi-ar fi placut ca maine sa mergem impreuna la patinoar si ea sa rada de cazaturile mele iar eu sa ma mandresc cu cea mai frumoasa si mai priceputa patinatoare.Lucrul asta nu se va intampla si o stiu mai sigur decat stiu ca peste 3 ore si 31 de minute soarele va rasari si ma va gasi plin de cearcane,cu ceaiul in mana dreapta si o tigara in stanga.
Publicat de tutov 