O mostra de nimic

Eram convins ca in timp imi voi reveni.Nu sunt vindecat in totalitate dar probabil niciodata nu voi fi.Mereu ma voi gandi cu parere de rau inapoi.Asa sunt eu.Si azi m-am gandit la ea de cel putin 20 de ori pe ora dar nu ma mai doare.Nu stiu cum de s-a facut trecerea asta.Se pare ca Dumnezeu nu e inca gata sa-mi dea explicatii.
Am fost foarte ocupat in ultima luna.Nici nu-mi dau seama cum a trecut.Am calatorit.Am muncit si-am calatorit.Am fost avansat.M-am reinventat.Simt cum sunt privit cu alti ochi.Simt cu adevarat ce inseamna sa detii puterea.Incep sa inteleg acum modul de gandire al marilor dictatori ai omenirii.Sunt momente cand te ia valul si crezi cu intreaga fiinta ca esti mai mult decat un om si ca ai drepturi in plus.Impotriva vointei mele,exista momente cand in propriul subconstient domina aceasta idee,aceea ca as fi special.Din fericire mai ales pentru mine,aceste momente sunt de foarte scurta durata si reusesc sa ma ascund destul de bine cand se intampla.
Scriu pentru ca blogul asta e o bucatica din mine de care nu vreau sa ma separ complet.Si chiar daca nu o sa mai am parte de trairi intense care sa ma determine sa scriu,tot o sa o fac.
Vorbeam de curand cu o prietena despre relatiile dintre oameni,despre familii,despre responsabilitatea de a avea copii.De fapt,ea mai mult imi tinea un discurs.Asa tin oamenii uneori discursuri fara sa fie siguri ca vor sa spuna cu adevarat ceva.Printre altele imi semnala ca in ultima vreme tinerii nu-si mai intemeiaza familii in modul traditional ci fac totul dupa o noua moda,aceea de a respecta un plan.Si de cele mai multe ori planul inseamna casa, cariera, calatorii si abia apoi copil. Suna bine un astfel de plan care sa si reuseasca,nu? Modul traditional s-ar defini prin casatorie,copil si apoi incercarea de a progresa pe toate planurile,impreuna(cuvantul cheie).Personal nu as vrea sa-mi traiesc viata dupa un plan dar nici nu as lua decizii care sa ma afecteze pe termen lung, fara sa fiu pregatit.In casatorie nu mai cred insa vreau sa ma casatoresc in viitor deoarece unul ca mine are nevoie de stabilitatea si siguranta pe care aceasta le ofera.Cat despre copii,ideal ar fi ca acestia sa apara in viata unui cuplu atunci cand ambii parinti ar fi in stare ca in orice moment sa renunte la absolut orice pentru binele progeniturilor.Cam greu totusi sa pui teoria in practica…Partenera mea de discutii era adepta traditiei insa a fost de ajuns sa o intreb daca modul traditional inseamna neaparat modul bun, incat sa nu fie in stare sa-mi raspunda convingator atat pentru mine dar mai ales pentru ea.Sincer, nici eu nu stiu cum e.Ma aflu undeva la mijloc.Clar, nu sunt un traditionalist convins deoarece societatea a evoluat si e normal sa evolueze si conceptia oamenilor despre viata in general,despre casatorie in particular.Pe de alta parte nu sunt in totalitate de acord cu modernistii pentru ca acestia pierd din vedere multe aspecte.Din capul locului nu agreez tendinta acestora de a grabi unele procese sau de a forta ca unele transformari sa aiba loc pe alta cale decat cea naturala.Maturizarea unui om inseamna mai mult decat a citi despre greutati,inseamna a le experimenta pe propria piele.Din acest motiv s-a ajuns ca persoane proclamate si acceptate de societate ca atotcunoscatoare,numite in tot felul de functii de conducere sa fie de fapt niste naivi care la primul hop cad de pe un cal mare ferm convinsi ca altcineva este de vina cand de fapt perceptia lor superficiala a realitatii i-a dus in aceasta situatie.E trist dar astea sunt vremurile in care traim.Suntem usor de influentat insa nu asta e adevaratul pericol.E grav ca semenii nostri accepta sa fie indoctrinati si ca actioneaza intr-o singura directie de teama de a nu fi marginalizati sau exclusi.De teama de singuratate pana la urma.Mai tare ma ingrozesc cand ma gandesc in ce hal sunt manipulate masele si cat de usor putem fi controlati.
A sunat telefonul si-am luat o pauza fara sa vreau.Benefica zic eu.Am recitit ce-am scris si sunt surprins.Sunt hotarat sa las analiza pe care am inceput-o la stadiul de nimic in care se afla.Pana la urma fiecare face cum vrea dar mai ales cum poate.Oare atat de mult sa ma fi afectat si pe mine nebunia politica din ultima vreme si stresul recesiunii care va da cu noi de pamant cat de curand?Am ajuns sa vorbesc asa rational si infipt in cotidian chiar si cand sunt doar eu singur si o pagina goala de blog in fata.Si mai vroiam sa intreb ce cauta un visator ca mine intr-o asemenea lume.Dar pana la urma se pare ca nu sunt atat de visator pe cat ma credeam si ca lumea pe care o arat cu degetul e de fapt ecosistemul in care ma incadrez cel mai bine.Oare chiar asa sa fie?