Dumnezeu sa ma judece! Si apoi sa-mi dea explicatii!

De cand ma stiu am stors din fiecare clipa maximul.Fie ca eram fericit,fie ca sufeream,am exploatat la limita momentul.Intentia mea era ca tot ceea ce mi se intampla sa-mi afecteze doar prezentul si atat.Din pacate a iesit cum se putea mai rau.Am ramas fara amintiri frumoase.Le-am trait atunci si acum gandul ca nu se vor mai repeta e un chin.Toate imi provoaca durere indiferent de natura lor.Nu incerc decat sa ma impac cu felul meu de a fi.

Sunt acuzat din toate partile ca resimt prea mult socul despartirii.Ei masoara relatiile in durata si nu in intensitate.Ei imi spun sa ma gandesc la momentele frumoase.Ei imi spun ca nu trebuie sa existe o explicatie pentru toate lucrurile care ni se intampla si ca trebuie sa suferim ca sa avem parte de fericire.Ei imi spun ca a fost corecta fata de mine.Ei imi spun…
Eu stiu ca doar pentru ca primesc adevarul nu inseamna ca trebuie sa ma doara mai putin.Eu stiu ca in curand am sa ma pierd daca o minune nu se va intampla.Eu stiu ca momentele frumoase au devenit niste pietre legate de gat.Eu stiu ca orice amintire placuta ma doare inzecit.De unde sa iau puterea sa imi continui viata? Perfectiunea nu e unicata? Dupa ce-am intalnit-o si m-a lasat nevinovat fiind,incotro ar trebui sa ma indrept? Era mijloc de septembrie si parca deja venise iarna.Frig,ploaie,haos.Ma trezeam primul si fugeam descult pe varfuri la bucatarie.Ma intorceam cu ceaiul fierbinte.Eram noi doi,tu si eu,in acelasi pat.Abia ne dezmortiseram din visare.Aruncam o scurta privire spre lumea de afara si radeam ironic la agitatia de acolo.Imi zambeai cum doar tu stii si-mi era de ajuns sa uit de tot si sa fiu pur si simplu fericit.Ma cuibaream la sanul tau,te adulmecam si pluteam.Eram intr-o alta lume departe de asta.De ce ii privesc cu dispret cand imi vorbesc? Pentru ca in momentul asta as sterge cele trei saptamani de visare din viata mea.As renunta la tot ce-a fost frumos sa nu ma mai doara atat.Odata ce-ai vazut Raiul,sa fii retrimis pe Pamant e cel mai greu chin de indurat.Imi doresc sa revin la existenta mea plata.Sa fiu din nou blocul de piatra.
Imi cereai sa-ti scriu mesaje frumoase.Si-ti scriam atunci cand le simteam.Ti-a placut cel mai mult cand ti-am spus ca porecla aia caraghioasa si enervanta insumeaza trei mari calitati pe care le ai,de fapt efectul lor asupra mea:dulce,senina si incantatoare.

Acum esti venin.M-ai amarat,mi-ai intunecat cerul,mi-ai distrus capacitatea de a ma bucura.Imi placea sa te fac sa zambesti pentru ca ma simteam implinit.Acum ma arde cand razi si stiu ca nu o faci pentru mine.Te urasc pentru ca nu ti-ai incheiat socotelile cu trecutul inainte sa imi complici viata.Iar el e un prost ca are comoara in curte si-si bate joc de ea.Tu esti si mai proasta.Nu spun ca cine inseala o data,sigur va insela si a doua oara,insa cum poti sa faci atatea sacrificii pentru cel care ti-a gresit atat de mult? Nu ti-am cerut sa ma iubesti cu forta.As fi vrut macar sa nu renunti atat de usor.Sa incerci macar pentru o zi sa lupti pentru ce aveam.Sa-mi arati ca am contat catusi de putin.Asa ar fi fost corect.Sau sa nu fi aparut deloc in viata mea.Asta inteleg eu prin dreptate.Fa-ma sa pricep de ce am meritat asta.De ce el poate doar sa te salute intr-o seara pe strada si a doua zi sa-i fugi in brate dupa calvarul prin care te-a facut sa treci,iar eu sa nu pot face nimic.De ce a trebuit sa insisti atat de mult cand eu ma feream de tine?Cand eu te avertizam ca o sa ma atasez foarte mult,de ce a trebuit sa-mi faci promisiuni de care nu te-ai putut tine?Innebuneam cand incercai sa te scuzi spunandu-mi cat de mult l-ai iubit si il iubesti.Si ca eu nu te pot intelege pentru ca nu am iubit pe nimeni in viata mea.Si cum nu vrei sa traiesti cu regretul ca nu i-ai mai acordat inca o sansa.Eu iti doresc sa nu traiesti cu regretul ca nu mi-ai acordat nici o sansa.Eu nu pot ierta.Rana se va cicatriza dar de fiecare data va zvacni cand te voi vedea.Nu voi uita prea usor pentru clipele prin care trec acum.Am sa ma refac si pana cand nu voi fi sigur ca m-am vindecat nu o sa complic existenta altei femei.Sunt un om cinstit.Nu o sa fac precum ai facut tu.Recunosc ca nu am iubit.Nici sora,nici frate,nici tata.Restul…cu atat mai putin.Doar pe mama,si viata mea va lua sfarsit odata cu a ei.Doar tu ai fi putut impiedica sa se intample lucrul asta.

Nu am nevoie ca ea sa se simta vinovata.Din acest motiv prefer sa tac,sa-mi consum tristetea,sa scriu aici,sub o oarecare doza de anonimat,decat sa i le spun in fata.Poate ca va citi vreodata si-si va da seama desi nu-mi doresc ca ea sa stie.Nici nu cred ca merita.Cred ca pe undeva i-ar face placere sa stie ca m-a afectat atat de mult.E un om bun cu intentii in limita a cat o duce capul.Asa cum e,m-as fi vazut iubind-o in timp.N-a fost sa fie.Dintr-o data am devenit trecut.Vor urma consecinte.Dumnezeu sa ma judece! Si apoi sa-mi dea explicatii!