Orice se poate intampla in urmatoarea jumatate de ora

Aseara am omorat un om.
Vreau sa scriu despre asta acum,cand senzatiile sunt inca proaspete.Am o viata urata.Sunt singur,traiesc din inertie si astept ceva fara sa stiu cu exactitate ce.Nu sunt letargic desi par.Mintea mea lucreaza.Si cat de mult lucreaza…poate chiar impotriva vointei mele.Am niste idei care ma obsedeaza si simt ca ma imbolnavesc daca nu scap de ele in vreun fel.Preocuparea mea de baza in ultimul timp a fost sa-mi caut motivatii,sa descopar sensuri,sa gasesc ceva interesant pentru care sa merg mai departe.Am pus in balanta si am ajuns la concluzia ca viata asta nu e chiar asa atractiva pentru un tip ca mine.Nici de la urmatoarea nu mai am prea mari asteptari.Mi s-a spus la un moment dat o chestie care chiar mi s-a parut ca are sens.Ar trebui sa ii multumim lui Dumnezeu ca nu ne indeplineste dorintele cand vrem noi,ci mai tarziu.Nu e asa deloc.Despre asta cu alta ocazie.
Ma mai uit la filme.Putine ma desprind de realitate.Si mai putine imi ofera ceva nou.Mai si citesc.Carti mai rar.Bloguri.Cateodata mai arunc o privire si peste al meu.Sunt in continua schimbare desi dau impresia ca ma repet.Valorile imi sunt date peste cap prea des incat sa se poata sedimenta vreo ceva.Au ramas doar arsurile.O sa ma urmareasca toata viata si fie ca vreau,fie ca nu,dupa ele o sa trebuiasca sa ma ghidez.Sunt singurele cu care ma confund pentru ca fac parte din mine mai mult decat orice.La o mana sau un picior as putea renunta desi nu-mi doresc lucrul asta.Nu imi imaginez cum as putea trai cu vreun handicap.Probabil m-as sinucide.Cu toate astea,nu stiu de ce nu sunt chiar atat de recunoscator pentru ce am.Arat chiar foarte bine.In interior e problema.Ma provoca acum cateva zile un text despre moarte.Si m-am gandit la ce suntem noi oamenii si cam cat de importanti suntem pentru lume.In momentul asta rad.Ma amuza concluzia la care am ajuns.Nu reprezentam nimic.Suntem mici de tot si nimanui nu-i pasa de noi.Exista tentative de a schimba ceva insa totul e superficial.Tentativele astea din start sunt programate sa esueze.Suntem prea egoisti.Pana la urma poate e mai bine asa.Viata e o roata a norocului.Nu mi se pare corect ca doar unii castiga insa la fel de mult nu mi s-ar parea corect daca am fi toti castigatori.Inainte iubeam oamenii si-mi facea placere sa ii descopar.Acum pot spune cu toata convingerea ca ii urasc.Am incercat un experiment.Prin tot felul de filme se vorbeste despre senzatiile pe care le traiesc oamenii care au ucis.Despre cum au impresia a doua zi ca toata lumea ii priveste cu vinovatie desi nimeni nu stie nimic.Despre cum dupa cateva zile incep sa se calmeze si sa realizeze ca nimeni nu banuieste nimic.Si in scurt timp totul revine la normal,ba mai mult capata o oarecare incredere in sine.Poate chiar si o senzatie de satisfactie,dar intotdeauna dorinta de a o mai face inca o data.
Am zis ca pentru prima data ar fi bine sa nu ma complic prea mult.Sa nu implic chestiile personale.Am ales un strain cu care sa fiu sigur ca nu am avut de-a face nici eu si nici ultimile trei generatii dinaintea mea.Intre noi doi nu exista nici cea mai mica legatura.De asemenea,nu am vrut sa provoc durere.A fost ceva rapid,cu efect imediat si sunt sigur ca nu a simtit mai nimic.Nici macar nu se intunecase de tot.A fost perfect.
Azi dimineata m-am trezit inainte de rasarit ca sa prind toate detaliile.Orasul si-a revenit din noapte si a trecut la starea de nebunie.Ca in fiecare zi.Oamenii ma priveau la fel.Nestiinta e cea mai frumoasa chestie din viata unui om.Ti-e cel mai bine cand nu stii.Sunt relaxat in momentul asta.Ciudat e ca sunt si putin entuziasmat.Zilele astea care urmeaza o sa fie frumoase si apoi…apoi o sa trebuiasca sa o fac din nou.Pana o sa ma plictisesc si o sa trebuiasca sa-mi gasesc altceva.Acum am planuri de facut.Ma gandesc deja la o femeie.O sa condimentez putin situatia.Nu mi-e frica de nimic.Sunt convins ca daca as scoate acum un pistol si as trage in multime dupa vreo jumatate de ora de panica totul va reveni la normal si nimanui nu-i va pasa.Uitarea e o chestie la fel de benefica.Uitarea si nestiinta.
Ideea cu pistolul poate nu e chiar asa proasta.