Poate ca am crescut la tara iar vacantele mi le petreceam numai pe acolo insa pentru mine acasa e un singur loc. Am stat la bloc de cand ma stiu iar cine a mai copilarit la bloc intr-un oras mediu de provincie stie despre ce vorbesc. Am avut norocul ca pe scara sa fim o gasca numeroasa de pusti si pustoaice de varste foarte apropiate.Am fost binecuvantat sa petrec clipe pe care nu le voi uita niciodata impreuna cu acestia. Poate e o impresie eronata insa nu mi se mai pare ca in ziua de azi relatiile dintre copii mai sunt atat de stranse si mai ales atat de sincere fata de cum erau pe vremea respectiva.Poate ca pe atunci familiile erau mai numeroase iar diferentele financiare nu ieseau prea mult in evidenta.Ce vreau sa subliniez e ca ne aveam aproape ca fratii si orice eveniment din vietile noastre il traiam la comun.Pe cele fericite dar mai ales pe cele tragice.
De vecinii de alaturi am fost cel mai apropiat,normal.Pe langa relatia buna dintre parinti,mai era si relatia mea buna cu cele trei fiice ale familiei si baiatul cu trei ani mai mic.Multe amintiri ma leaga de ei.Din pacate si una dintre cele mai neplacute ale copilariei mele.Mama familiei a murit intr-o vara pe cand baiatul avea doar 13 ani.A fost sarcina mea sa il chem de la joaca ca sa ii fie data vestea. L-am gasit si am stat atunci o ora doar uitandu-ma la el cum radea alaturi de prietenii lui si cum era fericit pentru ultima oara.Stiam ca urma sa ii fie sfasiat sufletul iar eu parca ma bucuram mai mult decat el de acea ultima ora de copilarie si nepasare.Nu inteleg de ce de fiecare data cand rememorez acel moment ma incearca un sentiment ciudat,de vinovatie.Asta e: ma simt vinovat de egoism.N-am fost in stare sa il fac sa se bucure si el la maxim de acele ultime clipe intr-un anumit fel incat sa nu-si dea seama de ce va urma.In acele momente parca eram orbit de un amalgam de trairi.Ma simteam unic.In acelasi timp il compatimeam.Mi-era si teama pentru ca nu stiam ce minciuna sa-i spun,eram si speriat de ce va urma…eram coplesit de situatie.A urmat o perioada foarte grea.In prima noapte am dormit impreuna si nu era prima oara.Insa de aceasta data somnul ii era chinuit iar chipul ii trada visurile.Nu mai semana cu nimic din trecut.Zilele urmatoare au trecut ca un fulger si cred ca intentionat le-am sters din memorie.
In scurt timp aveau sa se raceasca relatiile.Fetele s-au imprastiat prin tara.Si eu mi-am vazut de drum.Ma intorc acasa si il gasesc mereu mai schimbat.Matur.Puternic.Delincvent.Ne mai salutam…
Publicat de tutov 