Dilema

Poveste de dragoste ca a noastra doar in filme mai puteai vedea.Noapte de noapte traiam periculos.Fiecare rasarit insemna o regasire.In fiecare dimineata ne iubeam ca pentru ultima oara.Fiecare apus ne gasea unul in bratele celuilalt si despartirile deveneau din ce in ce mai grele.Stiam ca la un moment dat soarta nu va mai fi de partea noastra desi speram cu intreaga fiinta ca acest lucru sa nu se intample niciodata.Eram constiienti de riscul ca a doua zi sa nu ne mai intalnim.Aceasta stare de pericol permanent ne facea sa simtim ca traim si ne placea la nebunie desi ne era greu.Cineva trebuia sa o faca totusi si pe asta.Ne-am promis sa nu ratam nici o dimineata iar absenta sa nu aiba alta scuza decat moartea.Iubirea noastra nu ar fi avut sanse daca nu mergeam pe incredere totala.Eu i-am dat totul iar ea mi s-a oferit in intregime.Parteneriatul nostru a dezlegat blestemul.Eu am invatat-o arta disimularii,a minciunii si a tradarii.Iar ea m-a tradat.Ea m-a invatat sa fiu puternic,sa citesc in ochi si sa omor iar eu am omorat-o.
Cat de mult aveam nevoie de ea in dimineata neagra.Fusese o noapte mai grea ca oricand.Singurul lucru care mi-a dat forta si m-a tinut in viata a fost vestea pe care mi-o daduse la ultimul nostru apus.Era insarcinata.Cate lucruri ingrozitoare am facut ca sa trec de acea noapte.Aveam in gand sa fie ultima pentru ca intentionam sa ma retrag.Si ea n-a venit.Incalcase promisiunea.Insemna ca murise.Chiar daca nu era asa pentru mine era moarta oricum.Credeam ca facusem pace cu gandul ca va veni si ziua cand o voi pierde dar ma inselasem.Turbat de furie,am ratacit de nebun toata ziua.Nici acum nu imi amintesc ce-am facut.Am retinut doar ca apusul m-a gasit dand foc cuibului nostru.Aveam in cap o idee fixa si ciudata de razbunare amestecata cu ura,dragoste si regret.N-am mai fost in stare sa tin cont de notiunea timpului.Stiu doar ca mi-a luat destul de putin sa o gasesc.Am vazut multi oameni murind.Aveam obiceiul sa imi privesc victimile in ochi pana isi dadeau ultima rasuflare.Am impuscat-o de doua ori in cap si o data in burta.N-am vrut ca micutul sa sufere prea mult.Ochii aia negri incredibil de frumosi privindu-ma fix ma ardeau de parca mi s-ar fi injectat acid in artere.Cu toate astea citeam in ei ca ma aproba pentru ce-am facut.Am gandit la fel pana in ultimul moment.

Am aflat mai tarziu detalii mai multe si nu mi-a fost greu sa le pun cap la cap.Un sobolan in sistem,o scurgere de informatii,un esec a zece ani de munca.Atatea eforturi pentru nimic.Mai mult ordinul de sus spunea sa fie izolata intr-o locatie secreta din Noua Zeelanda cu o noua identitate iar orice legatura cu vechea viata sa fie intrerupta definitiv.Nu suporta gandul sa fie departe de mine si intentionat mi-a iesit in cale stiind ca o voi omora.Poate gandirea asta ar putea fi considerata bolnava insa mai bine moarte decat o viata fara noi doi si fara pericol.
Dintr-un om care planuia fiecare amanunt cu minutiozitate si ii placea sa detina controlul atat cat ii permitea situatia am ajuns sa nu stiu ce sa fac.Nu-mi pare rau de ce-am facut,regret doar ce s-a intamplat.Sa incerc sa ma obisnuiesc cu gandul c-am trait o poveste frumoasa iubind mai mult decat pe sine?Sa continui?Pentru ce?As putea renunta foarte usor la viata doar pentru a fi din nou langa ea.Ar insemna asta sa renunt la lupta?Oricum nu prea mai stiu nici pentru ce mai lupt.Caut raspunsuri si mi-e teama ca nu o sa le gasesc la timp.Sunt in deriva purtat de inertie si nu mai simt nimic sfant in mine.Inainte sa ma retrag in sanul familiei as mai vrea sa va las un gand.Nu-i nimic frumos in a iubi.Vei fi implinit doar atunci cand vei simti ca esti iubit in aceeasi masura.Restul nu are valoare.
De curand a fost ziua mea.La cat de multi ani sa mai traiesc?