Mi-e dor si inca doare

20 iulie sau ziua Sfantului Ilie.Exista multe obiceiuri si povesti legate de aceasta zi.Tin minte ca in fiecare an venea o furtuna puternica de Sfantul Ilie.
In acel an a fost insuportabil de cald toata ziua dar nu a plouat deloc.Ne asteptam la o furtuna violenta pe timpul noptii.Cu putin inainte de ora 12 s-a starnit un vant foarte puternic.Deja eram bagat in pat.Rafalele erau atat de intense incat sunetele care veneau de afara erau infricosatoare.Stiu ca imi era frica de ploaie mai mult decat orice insa tot nu-mi puteam explica nelinistea care ma apucase in acel moment.Si dintr-o data vantul s-a oprit.Nimic nu s-a mai intamplat apoi.O noapte liniste.Normal ca nu am banuit nimic.Eu eram bine mersi acasa si tu departe la locul blestemat.
Doua zile mai tarziu aveam sa aflu vestea.Am venit,te-am vazut si-am plecat ca un las.
Mai tii minte cand ne jucam prin cimitir si mi-aratai mormantul fratelui tau mai mare si-mi spuneai cat de mult l-a iubit tatal tau?Sau cand cainele ala batran ti-a muscat fratele mai mic de obraz si tu-mi povesteai cat de suparat e tatal tau si cat de mult il iubeste? La inceput credeam ca te simti neglijat si ca esti un pic cam gelos.Apoi am inteles ca nu despre asta e vorba.Am vazut ca la randul tau ai fi in stare de orice pentru fratele tau.Sa stii ca te-au iubit la fel de mult doar ca nu ti-au spus-o.Si cat de mult isi regreta tacerea acum…
Eu am ramas sa duc povestea la sfarsit,dar nu te-am uitat.Am aflat cand e ziua ta.Am chiar si o poza cu tine pe care o port mereu la mine.Mi-a dat-o fratele tau.De ai vedea ce mare s-a facut.Sacrificiile tale nu au fost in zadar.Nu ne dezamageste.L-am indrumat spre un liceu mai pretentios de la oras.A terminat primul an fara probleme.Sa-l vezi ce bine joaca fotbal.Mai bine ca tine.I-ai fost un antrenor bun.Iti seamana destul de mult.Si el fumeaza de mic.Si el ii tine pe ceilalti baieti la respect.Iar cu fetele are acelasi stil care ne placea noua.Ai de ce sa fii mandru de el.Mereu cand il vad ma bucur pentru ca stiu ca esti fericit alaturi de el.
A trecut ceva timp.Ziua asta e la fel de trista.Ma gandesc foarte des la ea si tot nu m-am impacat cu gandul ca nu mai esti.Rememorez tot felul de detalii si uneori ma trezesc razand singur de amintiri.Tin minte ca imi povesteai ca degetul ala de la picior a ajuns asa mic din cauza unui accident.Am aflat apoi ca te nascusei cu el asa defect.Nu inteleg de ce ma amuza lucrul asta.
Zi de zi descopar noutati la lumea asta si imaginea e din ce in ce mai sumbra.Am cunoscut rautatea omeneasca,durerea,deznadejdea,tradarea.Tot ceea ce ne minuna in copilarie nu e chiar asa minunat pe cum credeam.Totusi nu as renunta la nimic si as fi vrut sa ai si tu parte de toate astea.As fi vrut sa gusti din viata indiferent de gustul ei.As fi vrut sa simti.
Cand eram mai mic ma gandeam la cum o sa fie la nunta mea.Ma gandeam ca din toata gasca din sat doar pe tine te-as invita.M-am schimbat mult.Acum nu mai vreau sa ma insor vreodata.Am cam devenit un monstru.Nu-mi mai este frica de ploaie,o iubesc chiar,insa am ajuns sa fac lucruri ingrozitoare.Oamenilor trebuie sa le faci lucruri ingrozitoare ca sa te ia in serios.
Mi se intampla sa ajung seara tarziu acasa si pe strada sa mai fie cate o fata grabita care sa mearga in aceeasi directie.Nu ezit nici un moment sa o urmaresc la 3 metri in spate.Sa o intimidez,sa o simt speriata,sa ma simt eu puternic.
Noptile sunt foarte grele iar rasaritul e o binecuvantare.Ma chinui cate 2-3 ore sa adorm si foarte des visez urat.Am zile cand ma obosesc la maximum intentionat ca sa adorm fara sa mai stiu de mine.Totusi cum as putea renunta la ceva atat de valoros cand altora le-a fost luat fara nici un avertisment?
S-au inversat rolurile.Tu esti acasa iar eu chiar aici la locul blestemat.Scriu pentru nimeni dar parca as vorbi cu cineva.Mi-e tot mai dor si inca ma mai doare.Cu siguranta ne vom mai intalni!