Si-au trait diferiti pana la adanci batraneti

E plictisitor de cele mai multe ori.Nu stie sa-i spuna vorbe dulci,se sfieste sa o sarute in public,nu-i face cadouri cu care sa-i ia ochii,nu ii da genul de atentie pe care si-ar dori-o.
Ii place sa-i citeasca o poezie scrisa de un necunoscut,ii place sa-i cante in soapta la ureche,ii place sa piarda zile intregi lucrand la cadouri facute de mana lui.
Ea vrea sa simta ca are un barbat alaturi,el se comporta deseori ca un copil.
Sunt nopti cand doar o mangaie ore in sir si se joaca in parul ei,sunt nopti cand o iubeste cu brutalitate. Dimineata e rece de parca n-ar simti nimic,seara o doreste mai mult decat ziua de ieri.
Sunt momente cand o trateaza ca pe o fiica.Alteori vine la ea cum vin copii la mamele lor cand cad si se julesc la genunchi.Azi o copleseste cu atentia sa,maine e indiferent chiar absent.
Si cel mai mult o enerveaza cum se abtine.De-ar sti prostul cat de simpatic e cand se lasa luat de val.De-ar sti ca ea l-ar iubi mai mult daca ar avea acelasi farmec in fiecare zi si nu o data la trei luni.Numai ca nu vrea s-o asculte.”Las’ ca stiu eu ce fac”-asa ii spune mereu.”Asta sunt si nu ma pot shimba.”Si se retrage in lumea lui.

S-au despartit de mult.Ea n-a mai vrut si parca tot ea a fost cea care a suferit mai mult.S-ar fi asteptat ca el sa se intoarca si sa o implore pentru impacare.Cand il vedea era la fel de tacut,avea aceeasi privire mata,de parca nimic nu i s-ar fi intamplat.Il banuia ca si-a dorit despartirea.Nu vroia sa inteleaga ca el pur si simplu isi accepta soarta.Il uraste ca nu a lasat-o si pe ea in lumea lui secreta.