O iubea la nebunie desi prezenta ei ii provoca dureri insuportabile.Uneori o intalnea intamplator pe strada.Alteori era in prietena lui cea mai buna.De fiecare data nu-si gasea linistea pana nu o avea.N-a primit niciodata mai mult de o noapte.Si-a a doua zi il incercau cele mai acre sentimente.Mereu se trezea singur.Mereu ramanea doar el si o privire straina,un trup rece, in aceeasi situatie de a rani.Il durea si se simtea vinovat dar niciodata nu a pus la indoiala faptul ca face ceea ce trebuie.
Nici nu mai stie de cate ori s-a intamplat.Rabdarea si-a pierdut-o de mult.Il dispera ca ea nu ramane si pentru o a doua zi in acelasi trup.Acum o iubeste cu ura.Dar e dependent de ea mai puternic decat e dependent de viata.A vrut sa dea vina pentru obsesia lui pe “ala din oglinda”.Dar cand “ala” a inceput sa ii sopteasca in urechi s-o uite a inceput sa il blesteme.
Prins intre doi demoni,e condamnat sa-si duca povestea la capat.O poveste monotona,cinica,cu secunde de extaz,cu ani de agonie.Unul incearca sa evadeze dar nu are putere altul se lasa prins in lanturi pentru a disparea asemenea unui magician.
Cum e sa faci dragoste cu cineva stiind ca de dimineata te vei trezi singur? Cum e sa nu stii daca o vei mai privi vreodata in ochi?De ce ea nu te asteapta niciodata?De ce tu o cauti mereu?De ce v-a fost dat sa va intalniti?Asa-i ca iti distruge increderea in tine de fiecare data cand te saruta?De ce faci mereu efortul sa-ti revii?Nu ti-e teama ca vei fi pedepsit pentru raul pe care il faci doar sa te simti din nou stapan pe situatie?Nu ti-a ajuns de cate ori te-a daramat cu o singura lovitura? Daca stii ca iti cunoaste punctul slab de ce nu te aperi niciodata? De ce te incapatanezi sa duci povestea la capat? Daca nu e povestea ta? Daca amesteci lumile? De ce nu lasi demonii sa se iubeasca intre ei?
Simt ca si cum deja as ispasi o pedeapsa.
Fara sa mai faca parte din poveste,as vrea sa mentionez ca nu am crezut niciodata in reincarnare.Incep sa nu mai fiu atat de ferm.
iulie 7, 2008 la 5:10 am |
Superb! Ador povestea asta… In fiecare din noi e un demon… De ce ar fi a doua zi aceeasi? …….. Stii foarte bine ca diminetile ai sa ramai singur, stii asta in fiecare din noptile-n care… se-ntampla sa nu te mai poti controla.. Stii asta!! Si-atunci? Pierzi controlul, doar pentru a te simti stapan pe situatie, pe ea.. Pret de cateva clipe..
Demonii.. se iubesc intre ei.. demonul tau, demonul ei..
Al celui din poveste, I mean!
iulie 7, 2008 la 9:07 am |
Comentariile tale sunt niste continuari frumoase ale povestii mele urate.Multumesc!
iulie 7, 2008 la 11:06 am |
Eu iti multumesc pentru demonul din tine… Daca n-ar fi lucrurile urate, nu ne-am mai bucura de cele frumoase… Si apoi… unii suntem facuti pentru intunericul acela mai luminos decat orice… suntem posedatii de demoni si nu ne putem niodata cufunda-n multime, nici confunda.. Nimic rau in asta..
iulie 19, 2008 la 7:25 pm |
Dualismul cred ca sta la baza fiecaruia dintre noi, fara sa ne dam seama, alegem si ne comportam ca-n extrema cealalta.