Poveste

As vrea sa va spun o poveste.Oarecum se bazeaza pe fapte reale.E o poveste despre durerea simtita de oameni atunci cand nu au pe cineva care sa-i astepte.Cat de trist suna?Nu la fel pe cat de greu e.O poveste despre lucrurile ingrozitoare de care sunt capabili oamenii.Despre consecintele subestimarii.Despre lipsa de incredere.O poveste cu oameni si nefericire,cu demoni si iubire.

Parintii au observat ceva ciudat la el inca de cand era prea mic sa poate vorbi.Plangea mereu in fata unei oglinzi.A crescut si n-a mai plans.Era insa prea tacut pentru un tanar de varsta lui.Tacut si tresarind de parca ar trai tot timpul cu spaima in san. Simtea ca nu e bine sa vorbeasca despre asta cu altii.Totusi a facut-o in fata celui mai bun prieten.A fost ultima discutie serioasa pe care au avut-o impreuna. A doua zi in urma unui accident de masina cauzat de o defectiune misterioasa prietenul ramane paralizat si cu grave sechele mintale.Pe scurt,innebunise.Asa spunea lumea.De fapt el nu era nebun ci doar contaminat.Il vedea.

Sa clarific.Erau momente cand daca se uita in oglinda,baiatul ciudat vedea pe langa propria reflexie o silueta intunecata ce-i statea in umbra.Simtea cum acest demon il controleaza si cum il face sa fie periculos.Nu putea sa-i distinga prea bine figura insa potrivit cosmarurilor pe care prietenul nebun a inceput sa le aiba era o de o rautate ingrozitoare.

Din aceasta cauza evita sa priveasca lumea in ochi,evita sa se apropie emotional prea mult de oameni.Auzea in cap o voce care-i descria tot felul de scene oribile cu propria persoana dar si cu cei din jur.Cu toate astea avea si zile bune,cand era doar el,cand schita zambete cand incerca sa fie fericit.Avea zile cand parea in stare sa o iubeasca.Avea zile cand nu o recunostea.Niciodata nu i-a trecut prin cap ca si ea ar putea avea aceeasi “boala”.Sau refuza sa se gadeasca la aceasta varianta.Cat de mult isi dorea normalitatea…

Revin cu restul cand timpul imi va permite saptamana asta.