Nu stiu daca mai e cineva pe pamantul asta care sa gandeasca in modul meu.Acum cativa ani am vazut la televizor o stire despre o tanara care s-a sinucis.Lasase in urma ei un bilet prin care isi explica gestul.”Ma simt foarte singura si nu mai am puterea sa cred ca exista cineva in lumea asta care sa ma poata iubi asa cum sunt.Nu cred ca exista o pereche si pentru sufletul meu.”Reportajul continea si poze cu ea.Nu pricepeam sensul.O gaseam deosebit de frumoasa.Bineinteles ca am fost foarte superficial.Sa arati bine nu inseamna neaparat sa fii iubit.Insa traim intr-o societate superficiala deci pe undeva aveam dreptate.Poate nu esti iubit insa te afli in centrul atentiei,si asta ajuta uneori.Mergand mai departe,mi-a trecut prin minte gandul ca daca as fi intalnit-o mai devreme,destinele noastre ar fi fost altele.E foarte ciudat ca imi tot imaginez astel de situatii.
Nu o data am simtit ca sufletul meu pereche e undeva foarte departe.Ca distanta.Poate ca timp.Poate ca a fost in apropierea mea mereu,insa n-am avut niciodata vointa sa parcurg acel drum lung si plin de obstacole pentru a-l descoperi.Cateodata ma ia frica gandindu-ma ca nu va mai avea rabdarea sa ma astepte.Sau poate ca a plecat deja de mult.
Am dat zilele astea peste un articol dintr-un blog.O declaratie de dragoste care mi-a daramat zidurile.Citind-o,am simtit ca nici una din femeile care au fost in viata mea pana acum ar merita o asemenea dovada de afectiune.Mai mult,nimic nu ma atragea in acel moment la iubita mea incat sa ii pot face o astfel de declaratie.Cum ar fi trebuit sa ma comport in fata unei astfel de stari?
Sa nu ne uitam valorile.
Publicat de tutov 