Suflet bun

O spun pe fata.Exista miliarde de povesti de viata si nimeni nu este interesat de ele sau macar de invataturile pe care le-ar putea trage.Le ignoram deoarece ne e frica de tristetea si dramatismul lor.Ne e teama ca la un moment dat si noi ne-am putea regasi in ele.Suntem egoisti si demni de dispret.Stalin spunea ca moartea unui om reprezinta o tragedie in timp ce moartea a milioane de oameni doar o statistica.Eu nu vreau sa privesc oamenii ca pe niste cifre.Vreau sa ii cunosc,sa le aflu povestea,sa o dau mai departe.Sunt poate persoane care nu vor sa le fie aflata povestea.Eu vreau sa fiu cel care le invadeaza intimitatea.Eu vreau sa va arat prin ce-ati trecut,pentru ca se pare ca ati uitat,si toate astea doar ca sa va deschid ochii si sa vedeti incotro ne indreptam.

Suflet bun
Al patrulea copil din sase si a doua fata dintr-o familie de tarani.Ar fi putut sa-si acuze soarta de nedreptate pentru ca s-a nascut intr-o familie saraca si cu multe alte probleme.Dar nu a facut-o.A stat mai mereu cu capul plecat,a muncit,a chinuit si nu a asteptat niciodata ca viata sa-i ofere ceva pe gratis.Nu a avut vise marete sa ajunga cine stie ce persoana importanta ci doar sa-si intemeieze o familie in sanul careia sa gaseasca liniste si iubire.Dupa ce a terminat o scoala profesionala s-a angajat la o fabrica din orasul apropiat,pe un salariu sigur si cat de cat multumitor.A cunoscut chiar si un baiat din acelasi sat cu care a inceput sa construiasca o casa si cu care urma sa se casatoreasca imediat dupa ce fetita lor se va naste.In sfarsit parca o raza de soare rasarea si pe strada ei.De fapt era acea ultima raza sclipitoare a soarelui inainte de a fi inghitit de norii furtunii.

Intr-o seara in care ea lucra in schimbul trei,viitorul sot considera ca o iesire la discoteca dintr-un sat vecin ar fi o idee inteligenta,mai ales daca va bea cantitati mari de alcool si va sfarsi prin a se culca cu o minora  pe care o va lasa insarcinata.Zis si facut.Astfel,ea ajunge in situatia de a alege intre doua variante care oricum ii vor spulbera viata ce abia parea a intra in normal.Legile vremii erau foarte stricte si toata presiunea cadea pe umerii ei: ori alegea sa isi pastreze barbatul(sa continue casa si sa-si creasca fetita intr-o familie adevarata) cu pretul platii lunare a unor sume mari de bani pentru care ar fi trebuit amandoi sa munceasca pe rupte fara sa inteleaga mare lucru din ei ori alegea ca acesta sa se insoare cu minora scapanadu-l astfel de inchisoare si orice alte despagubiri financiare.Ar fi putut opta pentru prima varianta insa gandul ca o fata mai tanara,mai necoapta si mult mai slaba decat ea sa indure rusinea si criticile dure ale unei societati cinice cum era in acele vremuri nu i-a dat pace.Si-a sacrificat familia,casa,viitorul fetitei doar pentru ca asa era mai bine moral.A luat asupra ei toata rusinea de a fi nemaritata si cu un copil.A suportat rautatea si furia satului.A plans nopti intregi dar niciodata nu s-a dat batuta.

Probabil va asteptati ca povestea sa aiba o continuare fericita pentru a echilibra balanta.Va las pe voi sa decideti daca a fost sau nu.

Au trecut ceva ani,nu multi,a plecat din sat si l-a intalnit pe el.Credea ca a dat peste ceva mai bun.Si el avea un baietel in custodie dintr-o alta casatorie.A gandit ca aceasta asemanare ii va apropia si ii va face sa nu mai repete greseli din trecut.I-a mai daruit un copil.S-au casatorit si au urmat ani cu bune dar mai ales cu rele:certuri,batai,alungari de acasa.Cu toate astea nu s-au despartit.

Uneori simti ca trebuie sa inaintezi desi calea pe care esti pare gresita.De undeva primesti o firmitura de cozonac ca sa-ti arate drumul desi nu stii sigur daca asta e scopul ei si chiar daca iti ramane in gat de cele mai multe ori,ii savurezi gustul la cote maxime.