Motivul

Nu stiu daca Edenul chiar a existat,exista ori e doar o inventie.Probabil vom afla adevarul dupa moarte si doar daca exista viata dupa moarte.Altfel,suntem condamnati sa traim in confuz chiar si dupa ce incetam sa traim.

De fapt n-am fost sigur niciodata ca stiu ceva cu exactitate.Pana acum cel mai mult din ce-am putut face a fost sa simt.Si simt ca Pamantul ar fi trebuit sa fie un loc al pacii,al bunastarii,al fericirii.Si simt ca omul e piesa cheie din tot acest puzzle;el completeaza Pamantul.Animalele nu ar fi fost de ajuns.Ele nu traiesc pentru bunastare ci pentru suficienta,ele nu sunt fericite ci doar cu nevoile satisfacute,ele nu cunosc pacea ci doar instinctul de supravietuire.Practic ele nu traiesc.Simt ca omul reprezinta ce-i mai bun,mai curat,mai sensibil.Omul nu se trage din animal.El este opusul animalului.Totusi,intre cele doua parti opuse exista un punct de tangenta,o singura asemanare:MOARTEA.La animale moartea este o continuare absolut normala,o metamorfoza binevenita dupa o zbatere continua.Pentru om,moartea reprezinta cel mai mare defect.Aceasta e cea mai mare dovada de neputinta a Universului.Simt ca o lume cu oameni nemuritori ar fi fost mult mai lejera decat cea in care traim.Cum se face ca desi murim,desi logica spune ca unui numar de muritori ii revine un spatiu mai mare decat unei infinitati de nemuritori,ne ingramadim din ce in ce mai mult,ne simtim sufocati,ne calcam unii pe altii?Nu simt decat un singur raspuns:timpul ne-a luat mintile.In loc sa ne mentinem superioritatea fata de animale am inceput sa le imprumutam din apucaturi,uneori am ajuns sa fim in totalitate niste animale si cu parere de rau observ ca exista semeni care au “reusit” sa coboare sub ele.Suntem vinovati ca ne-am alterat conditia si parca deodata moartea capata un rost.  

Oricat de mult ar incearca unii sa nege acest aspect,nimeni nu ma poate convinge de nevinovatia umana.Suntem vinovati din nastere,traim cu vinovatie si murim pentru a fi judecati.Scriu pentru ca ma framanta necunoscutul,pentru ca ma macina trecutul,scriu ca sa-mi conserv prezentul si voi scrie pentru ca viitorul ma inspaimanta.Scriu pentru ca voi muri iar tot ce pot lasa in urma sunt niste litere insirate pe o pagina.Gandul ca moartea nu prea poate sa-mi ia asta,ma ajuta,imi da puteri,ma face sa-mi consum din timp-cercul vicios se inchide. Scriu pentru ca vreau sa ii arat cu degetul pe altii,scriu pentru ca mi-e rusine ca vreau sa-i arat cu degetul pe altii,scriu pentru ca imi caut circumstante atenuante,scriu pentru ca mi-e frica,scriu pentru ca nu sunt in stare sa respect niste legi simple,scriu pentru ca sunt om,scriu pentru ca sunt vinovat. 

5 Răspunsuri la “Motivul”

  1. anaAyana spune:

    Frumos final… Este mare lucru să recunoaştem că suntem imperfecţi şi că avem căutări care nu vor lua niciodată sfârşit. Care este cea mai mare?

  2. Barbosu Eugen spune:

    cum zicea Carl Sagan ? omul este modul universului de a se intelege pe el
    vinovatia cred ca vine doar daca constiinta iti dicteaza asta, dar daca esti intr-adevar asa cum zici la inceput (pui totul sub semnul intrebarii) nu ar fi logic sa pui sub semnul intrebarii si ideea de vinovatie si varianta ta la adevar (omul sa fie nemuritor, etc)?
    eu nu sunt de acord nici cu Carl Sagan, l-am ironizat odata spunand “cred ca universul poate mai mult de atat”, nici cu biblia, si cred ca universul are adevaruri si mistere dincolo de puterea de intelegere a omului; la urma urmei noi suntem doar niste forme de manifestare a energiei si de unde putem noi dovedi ca asta e forma ultimativa (cea mai cea), asta daca exista o scara a valorilor in energie/inteligenta, whateva

  3. anaAyana spune:

    Eugen,
    Puterea de înţelegere a omului nu înseamnă nimic pe lângă ceea ce este cu adevărat de înţeles.

  4. dianette spune:

    Moartea.. hmm ne e frica de ea.. ne inspaimanta.. Imi place intunericul, imi plac umbrele si raceala mortii.. Si totusi..
    Am devenit niste animale.. asa e. Intrebari fara raspunsuri..

  5. Matrice spune:

    La puncte comune, pe langa moarte, as pune si nasterea, totusi…
    Decat sa ne tot intrebam ce facem dupa ce murim, mai bine ne-am intreba ce am facut pana sa ne nastem.

Lasă un Răspuns