Eu ii culegeam usor cu buza de jos lacrimile de pe obraz si apoi ii sarutam incet ochiul umed.Poate cel mai intim si mai frumos moment care mi-a fost dat sa-l traiesc vreodata cu cineva.Ma tem ca va fi si ultimul.
A avut loc in urma unei discutii cu cea mai buna prietena, singura persoana care imi cunostea mare parte din suflet. Dupa ani in care am avut o relatie incredibila, am inceput sa o vad cu alti ochi si scarbit de propriile ganduri nu vad alta solutie decat sa ma departez pentru o vreme. Banuiesc ca doi ani vor fi suficienti. Mi-e greu sa cred ca timpul va sterge doar partile urate asa ca nu-mi pun sperante ca dupa doi ani vom putea fi din nou doar noi, “best friends for life”. Ne-am dat viteji cand toti ne avertizau de ce va urma si sunt surprins ca tocmai eu sunt cel care provoaca aceasta situatie.
M-am indragostit de cea mai buna prietena.Vinovat!
“Lipsit de orice talent, în lumea asta muritoare, fără să cred în Dumnezeu, nu m-aş fi putut realiza- şi am încercat-o -decât în dragoste absolută.”
2 mai ora 16
Ploua peste Bucuresti.E prima ploaie adevarata pe anul asta.Asa o simt.Are un miros diferit.Glasul stropilor seamana cu un cantec vesel de copii ce prevesteste un nou inceput.Deocamdata e liniste.Suspicios de liniste.Ma simt ca in pustiu.Aud cum se consuma tigara.Exact ca in filme.Am o cana de lapte cu cacao in mana.E rece, ca mine.Am luat o pauza de la citit si ma uit pe geam.Cerul arata neamaipomenit.Ce dor mi-era de ploaie… Nu stiu de ce am o senzatie de bucurie in suflet.Ii fac in ciuda Casei Poporului care ma fixeaza mereu cu aceeasi indiferenta.Vad un tanar cam de seama mea cu o figura descumpanita.L-a prins vremea fara umbrela.Apa i-a stricat costumul,pantofii si acum merge la pas de plimbare fara grija baltilor sau a picaturillor care cad necontenit.Ma bufneste rasul…
De ceva timp incoace, de fiecare data cand am un moment mai dificil, simt cum o forta interioara imi da puterea sa uit.E un izvor de gand bun fara de care mi-ar fi fost mult mai greu.Se intelege ca in ultima perioada m-am simtit bine si n-am mai vazut un rost in a scrie.M-am vindecat de multe si chiar daca vad alti nori negri la orizont,ca intotdeauna,nu am teama si n-am sa incerc a ma impotrivi.Am nevoie doar de rabdare.Ma voi realiza,daca timpul mi-o va permite.
La 3-4 saptamani simt nevoia sa trag jaluzelele, sa inchid lumina, sa ma intind in pat si cu o muzica buna pe fundal sa beau ceva.Votca si-un pic de cola cat sa-i dea culoare.Nu prea multa ca altfel nu mai simt gradele arzandu-mi gatul.Nu sunt nebun dar am o placere bolnava sa ma distrug singur.Imi dau senzatia ca spre deosebire de ceilalti, care oricum vor putrezi mai devreme sau mai tarziu,eu imi aleg de unul singur sfarsitul.Din cauza asta nu poate lipsi si o tigara cat mai tare din care sa trag fumuri adanci sa fiu sigur ca plamanii nu mai au nici o scapare.Si daca spuneam de muzica atunci neaparat trebuie sa fie Deftones.SHOVE IT!!! Nu fac economie de spirt dar sunt atent nici sa nu ma pierd.Am grija sa ma ia destul de repede de cap si incerc sa profit la maxim de momentele in care simt ca ma invart cu tot cu pat.Totul are o logica.Dupa o betie ca asta, a doua zi sunt mai cu picioarele pe pamant.Intr-o lume plina de dezamagire, in care ma zbat in zadar,ma simt pierdut in spatiu si nu-mi mai gasesc puncte de sprijin,dupa o seara de zbor am senzatia ca mai primesc o sansa.Dimineata ma dor capul si stomacul iar timpul abia se misca.Incheieturile parca au ruginit si gura mi-e mereu uscata.Totusi am ceva in plus fata de ieri.Am speranta ca o sa-mi treaca starea asta si ca de maine, cand o sa fiu sanatos din nou, o sa fac o mie de lucruri pe care mi le-am dorit.Mi-ar placea doar sa nu uit pana maine.Mi-ar placea ca atunci cand ma trezesc sa nu mai vad soarele ala ciudat si sa simt ca a trecut timpul pentru toate astea.Pana la urma despre asta e vorba…niciodata nu am fost in pas cu timpul.
As putea sa ma duc pe un varf de munte si sa stau in bataia vantului, poate asa o sa-mi mai risipesc din norii sufletului.De-ar fi atat de simplu.
Si-or sa mai treaca.M-am schimbat mult.O simt.Am castigat,am pierdut si ma simt in continuare vinovat.Nu pot trai fara oameni si-i urasc la fel de mult ca in martie trecut.Am ras,am dansat,am iubit si m-am dat intr-un leagan de copii din Floreasca.Am vizitat orasul de bastina si-am auzit dulcele grai moldovenesc cu care am crescut.Am muncit,am indurat si mi-am blestemat zilele.Am regretat a doua zi,am plans si-am fumat iarba in postul Craciunului.Am uitat niste ochi albastri si-am poftit la fructul oprit.Mi-am facut planuri marsave si-am platit inzecit.Am avansat,am incalcat legea,am profitat,am lasat de la mine.Am fost badaran pe gratis si m-am facut de rusine in ultimul hal.Am produs bucurie,am calcat suflete in picioare,am avut momente de egosim, am salvat un om.Am sperat,am avut surprize placute,am dat cu banul pentru viata mea,am fost recunoscator,m-am temut,am fost nerecunoscator.Am ramas tot un om.
Ma expun destul de mult prin ce fac acum.Nu sunt obsedat dar…
Ne-am intalnit ieri.Am mancat in acelasi loc.Mi-a zambit asa frumos.Am fost implinit.Nu am vrut sa ii aud vocea.Ne-am vorbit din priviri.O iubesc.O urasc.Poate mai mult o iubesc.Ma gandesc ca pana la urma e bine ca vietile noastre s-au intersectat.Altfel acum as fi fost gol.Mi-e dor de jocurile noastre.De cum radea de semnele de pe maini pe care le am din copilarie.De mesajele pe care ni le trimiteam.Nu ma plictiseam niciodata de ea.Fiecare zi era ca o sarbatoare.In zilele in care nu ne vorbeam simteam ca raman fara aer.Din sutele de mesaje putem rezuma totul la asta.Toate ii apartin.
“mi-e dor de atentia pe care mi-o acorzi..si de felul in care ma faci sa tresar fara ca macar sa ai idee”
“afara ploua dar la noi e cald si bine”
“…si de fiecare data cand te exasperez…e fara intentie.e scris in stele.”
“da-mi mie supararea ta ca nu suport sa te stiu asa.asta seara eu veghez.somn linistit.”
“stiu ca dormi…dar e mai important sa te pup din suflet si sa adormi la loc, ca un copil cuminte.”
“a trecut deja o ora.nu te vad.nu te simt.unde naiba esti? iar te astept toata noaptea?”
“pe unde umbli cand eu nu pot sa dorm?scuza-ma pentru ce ti-am scris.nu esti un om oribil.”
“vino inapoi,te rog.sunt foarte,foarte trista…te rog”
M-am intors.A doua zi s-a dus cu el iar eu am ramas al nimanui.
Publicat de tutov 
Publicat de tutov 
Publicat de tutov 