Et in Arcadia ego

Un gladiator își rostea discursul de adio de fiecare dată când pășea în arenă. De fapt, arma lui crestând aerul plin de praf al arenei o făcea pentru el. Tu îl repeți pe-al tău noapte de noapte. Pentru că fiecare noapte este o bătălie. Câteodată te trezești cu un bisturiu în mână și niște așternuturi pline de sânge. Azinoapte erai îngropat până la genunchi în ciment între șinele de cale ferată. Disperat că în câteva minute va trece rapidul de 3:54. Simțeai cum fiecare mușchi ți se încordează anticipând impactul care urma să-ți sfărâme oasele spinării. Dar cel mai și cel mai rău te simți când te trezești dimineață și ești singur. Pentru că de data asta nu e un vis urât. E realitate. Iar în realitate nu se pot întâmpla minuni de ultim moment. Bisturiul n-ar mai putea fi furculița pe care ai uitat-o în pat, aseară, după ce ți-ai terminat porția de mâncare pseudochinezească. Iar sângele n-ar mai fi transpirația unei nopți neobișnuit de călduroasă de septembrie. Cimentul n-ar mai fi de fapt teneșii aia cărora îți place să le strângi șireturile chiar dacă ți se umflă picioarele și cu care ai adormit încălțat ascultând nightcall-ul la căști. Iar rapidul de 3:54 n-ar mai putea fi alarma aia idioată de ți-ai pus-o la telefon. În realitate, minunea este o nebunie. Te trezești vorbind singur cu vocile din capul tău. Care nu te lasă să te concentrezi la discurs.

Mă bântuie amintirea unei femei la fel de defectă ca și mine, pe care o citeam cu sete. Dianette, aș vrea să te sun în miez de noapte ca să îți împărtășesc întunericul meu. Știu că nu ți-ar fi frică, pentru că și tu ai unul fix la fel.

Rânjet

“A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe – călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări”

Universul meu are nevoie de un singur punct de echilibru ca să nu se răstoarne. Te alesesem pe tine dar tu m-ai jucat mai rău decât oricare dintre ei.
Să te scot la plimbare în parc şi să ne alergăm seara pe plajă. La petreceri, să mergem într-un colţ mai retras şi să îţi sărut cu pasiune gâtul şi umerii. Când ieşim de la metrou să ne întrecem pe scările care coboară şi să te las să câştigi. Să râzi în gura mare spre disperarea vecinilor când ne jucăm de-a vampirii.
Să te strâng de gât până când ţi se înceţoşează vederea. Să vezi atunci sperietură. Vreau să îţi provoc o traumă atât de puternică încât să nu mă vezi decât pe mine în orice alt bărbat. Chiar şi în taică-tu. Şi-atunci inima să ţi-o ia razna. Să ai un atac de panică. Vreau să îţi rânjesc şi apoi să mă teleportez.
Nevoile astea sunt reale şi le simt zilnic. Trec atât de repede de la o extremă la alta încât mi-e frică şi mie de mintea mea. Probabil sufletul meu a fost reciclat. A trecut prin atâtea vieţi amare încât a ajuns acum să fie negru şi învechit. Util şi plăcut ca o baterie de maşină stricată. Să-l iubeşti ca pe o carie. Minulescu şi romanţele lui. Sufletul meu şi toate fiarele din el.

“Now I tell you openly/ You have my heart so don’t hurt me”

Flashback

Primul an de facultate, prima iubire adevărată, prima dezamăgire. Se apropia Crăciunul şi tu lucrai la Carrefour Orhideea împărţind fluturaşi pentru o promoţie auto. Sunt surprins de câte detalii îmi amintesc. Am în cap şi acum uniforma aceea drăguţă. Şcoala se terminase însă eu întârziam să plec acasă. Nu aş fi vrut să mă depărtez de tine. La ore te fixam cu privirea şi nu mă mai săturam de părul tău blond. Eram la seminarul de engleză şi m-ai lăsat să îţi fac o poză. Mi-am blestemat zilele când am pierdut telefonul ăla. La metrou la Grozăveşti cântau colinde şi parcă toată lumea radia de bucurie. Iar eu cel mai mult dintre toţi. Veneam să te văd. Îmi luam o ciocolată şi un pepsi şi mă uitam la tine. Simplul gest de a te privi reprezenta aproape totul pentru mine. Ville Valo a făcut o melodie dintr-un singur cuvânt – beautiful. Eu mi-aş fi putut construi o viaţă în care doar să te privesc. Dimineaţa când te trezeşti şi ai ochii mici şi făţuca umflată. Ziua când umbli ca o furnicuţă întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Seara când râzi ca o prostuţă de obosită ce eşti. Un sfert de oră mai târziu aceeaşi staţie părea cel mai trist loc de pe Pământ. Seara plecam spre casă. A doua zi nu aveam cum să te mai vizitez. În ajunul Crăciunului mi-am dorit din tot sufletul ca un om să moară, iar in ziua urmatoare a murit (o altă poveste…). Dumnezeu îţi ascultă dorinţele dacă sunt din adâncul inimii dar mai presus de toate dacă e vremea lor să se îndeplinească. Singura amăgire cu care am supravieţuit în cele două săptămâni de vacanţă a fost ca dacă nouă ne e scris să fim împreună lucrul ăsta se va întâmpla.

Un an şi ceva mai târziu. Trecusem peste tine. Te-am avut dar nu am simţit nimic. Apoi in vară, la Năvodari, prietenul tău era la pescuit şi te-am avut iar. Aşa sunt femeile. Deja nu te mai suportam. Gândul meu era la o altă dragoste inchipuită. Prietena ta cea mai bună. Aşa sunt bărbaţii. Copilării…

Ederlezi

Caldura asta e sufocanta. Pentru altii. O simt rar. In sufletul meu e primavara. Sau orice cliseu mai frumos ca asta. Muncesc 14 ore pe zi si mi-e bine. Sunt iubit si cred ca iubesc. Ea nu stie. Ar vrea sa ii spun. Ezit. Mai bine ii arat. Noptile inca sunt chinuitoare. Desi trecutul ei nu ar trebui sa ma intereseze si oricum nu mai poate fi schimbat, am momente cand o urasc pentu ce-a facut cand era mai tanara si mai proasta. Nu ma feresc de cuvinte. Chiar era. Si eu am fost. Poate inca mai sunt. Peste toate, ne-am schimbat. Nu m-as fi imaginat vreodata asa. Am invatat sa las foarte mult de la mine pentru ca am realizat ca nici eu nu m-as suporta. Cand ma apuca criza de nebunie, incep sa respir adanc, ma gandesc la mama. Si-mi trece.

Acum doi ani in noptile chinuitoare de vara cand nu puteam dormi, ma duceam la o biserica de pe Victoriei si-mi varsam disperarea.Adica stateam acolo si ma uitam la stele. Nu intram inauntru. Ajunsesem la ultima solutie. In cazul in care ar fi existat o Putere Suprema, o imploram pentru ajutor. Care s-a lasat asteptat.

Dar a venit. Toate la timpul lor. Pentru moment sunt multumit. Simt cum infloresc. Capat o privire umana. Si zambetul care pe vremuri imi era cel mai laudat isi regaseste stralucirea. Atat timp cat voi reusi sa imi controlez momentele de furie totul va fi bine. Ea nu trebuie sa stie ca in primele doua luni am inselat-o de trei ori. Acum nu mai simt nici o tentatie si sunt al ei cu toata mintea.

Dumnezeu sa ne dea tuturor gandul cel bun!

Alegeri

Aseara am stiut ca vroiai ca cineva sa te tina in brate si sa te mangaie asa cum o faceam eu, pana sa adormi. Pur si simplu te-am simtit. Mi-ar fi placut sa stii si tu cat de fericit as fi fost sa fiu eu ala. O sa treaca zilele astea si o luna vei putea rade din nou. Intre timp ma pot bucura si eu de aerul curat. Intodeauna mi-ai placut mai mult nemachiata. Cateodata imi doresc sa te tina mai mult menstruatia. M-am saturat sa tin geamurile inchise ca sa nu-ti aud rasul ala atat de frumos.